despre prietennie partea 1

Nu am stiut cum sa imi fac prieteni, ei bine domnilor timpul a fost crud cu mine si am imbatranit . Imi amintesc ca mic fiind, eram cel mai timid din clasa, daca imi placea o fata o evitam mult. Nu am avut pe nimeni caruia sa ii povestesc despre visele, pasiunile mele. Singurii mei prieteni erau cartile. Nu stiu cum dar ma uit la cei din jur si imi doresc sa fiu exact ca ei. Cand privesti un om pe strada ti se pare atat de fericit, nu ii pasa de criza economica, de faptul ca are un serviciu de tot stiti voi, pur si simplu omul respectiv iese la o bere cu prietenii sai. Tanar fiind,nu ma pasionau decat cartile, ele erau singura placere unde putem savura cele mai cunoscute vinuri, intalni cele mai senzuale femei... Dupa un timp cartile au inceput sa para inutile, nu faceau decat sa ma tina captiv in acele lumi ireale. Uneori te trezesti singur, intalnesti poate femeia visurilor tale si nu ai cui povesti. Cartile isi pierd treptat misterul si nu te mai asculta deloc ai vrea sa evadezi dar inima nu accepta sa primesti un refuz.